Category: D’ale carnavalului

Traducere: ce ma deranjeaza

1. Cand trebuie sa explic aceeiasi chestie, in interval mai mic de 30 minute
2. Cand vad cacaturi deastea, fă tu pizdă proastă, citeste asta.
3. Cand trebuie sa stau la coada la magazin, de ce nu avem si noi self checkout?
4. Ca tigarile se scumpesc, moment in care imi aduc aminte sa cer marire de salariu.
5. Cand vad un prost o bratara Power Balance, acum disponibila si in farmacii.
6. ma mai gandesc

Dragă domn’e Cezar Paul-Bădescu, nu te pune nimeni să stai pe net, nu te pune nimeni să scrii articole pe net, nu te pune nimeni să îți faci conturi pe saituri care nu îți dau datele înapoi și mai ales nu te pune nimeni să nu le salvezi.

Internetul nu este o bibliotecă publică, ci este mai degrabă, un loc unde arunci chestii și găsești chestii. Chestii care pot fi copiate, stocate LA TINE.

Pentru un user normal (tu), care nu știe cu ce se mănâncă acest Internet, poate este mai greu, dar nu te oprește nimeni să salvezi manual o pagină (se face apasând simultan butoanele „Ctrl” și „s”, în caz că nu știai).

E normal, dacă trăiești în Romania, ca primele exemple care îți vin în cap să fie toate saiturile de 2 bani. Mai bine spus: pardon, saiturile de jurnalistică din Romania, care-și arată incompetența ori de cate ori schimbă ceva și modifică url-urile (adresa din bară) uitând însă să trimită vizitatorul la noul link.

În caz că te interesează motivul pentru care am scris „saituri de 2 bani”, atunci află că este în cinstea editorialiștilor/jurnaliștilor/lăbarilor din Romania care scriu presă, dar care paradoxal nu știu să caute și mai ales să facă „research” și să se documenteze.

The Archive Team se ocupă cu asta – au arhivat Geocities și mulțumită lor acum poți să downloadezi de pe net toți cei 641 GB. În concluzie, în loc să fabulezi dejecții irelevante pe Internet și să contribui la lista de articole care vor dispărea în curând, instalează și tu programul de la Archive Team și ajută-i să facă backup la Internet. Cel mai important, însă, documentează-te înainte să scrii pe teme despre care nu ai habar.

*cu I mare, da? E o mare diferență între „internet” și „Internet”.

Semnat: un utilizator anonim de internet.

Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.
Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el. La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase iar taică-tău… bea în cinstea ta.
Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, “nebuna de la cinci”. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, dar te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice “Ţăranu”, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.
Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.
În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: “Avem un post liber”. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.
La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.
Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit…
si continuarea……

– … vine criza – te dau aia afara – iti vinzi masina, banca iti ia casa – te intorci sa stai cu parintii in satul de unde ai plecat – nevasta-ta incepe sa spuna cat de proasta a fost ca te-a luat pe tine de barbat in loc sa-l ia pe Ghorghe care e recuperator (proxenet, traficant) in Spania si are vila cu piscina si meleu in curte!- incepi sa-ti petreci cat mai mult timp la birt (alaturi de taica-tu)… si bei ca fiitu e primul din clasa!
Morala: Ai carte, n-ai parte!

PLAGIAT cu nerusinare si fara nici o problema de pe Vertical News

Realitatea, o televiziune serioasa a comentat azi vreo 30 de minute pozele de pe contul doamnei https://www.facebook.com/iulia.motoc din motiv ca aceasta a publicat nu stiu ce mesaj public pe care ea il credea de cuviinta (nu ma bag in politica/polemici)

La emisiunea “Realitatea la raport” moderatoarea si invtatii sai au comentat pe langa mesajul care a fost postat si despre pozele care se aflau pe acel cont.

Mi se pare deplorabil ca la o emisiune de sinteza, sa se prezinte pozele personale unei judecatoare doar ca aceasta a dat un mesaj de informare pe Facebook (putea sa fie pe post de blog).

Realitatea pare o televiziune serioasa, dar cu asemenea gafe, scade in ochii mei.

Apropo, am si eu poze personale si vreau sa se vada pe TV, uite una aici.